Una dintre părţile cele mai atrăgătoare şi mai neîmblânzite ale Epirului dar şi ale Greciei este regiunea Zagorohoria cunoscută şi ca Zagori sau Zagoria care cuprinde 46 de sate. Satele Zagori sunt diferite. O serie de podeţe arcuite se numără printre construcţiile care reflectă cel mai elocvent măiestria localnicilor. Asfel de podeţe pot fi văzute  la marginea satelor Kipi, Plakidi, Kalogherikou, şi Kukuli. Puternica rezistenţă în faţa germanilor a făcut ca satele din est să fie arse până la temelii în 1944 şi apoi reconstruite. Satele din vest şi centru prezintă o mare influenţă slavo-albaneză. Peisajul zagorian este f. variat de la rocile stâncoase, la văile de calcar şi pădurile dese până la păşunile  alpine şi canioanele  adânci. Parcul naţional care se află chiar în centrul regiunii cuprinde trecătoarea Vikos şi o parte a râului Aoos și a fost în principal proiectat pt a proteja populaţia de urşi, lupi şi  păsări de pradă. Totuşi chiar şi în aceste colţuri îndepărtate găsim urme ale omului. O mânăstire din perioada post bizantină, un pod zvelt şi graţios din timpul perioadei otomane. Lângă satul aproape pustiu- Vraveto o potecă şerpuieşte pe versantul abrupt al unei stânci ducând spre o culme de unde poate fi admirată priveliştea superbă a defileului Vikos.

Zona centrală este accesibilă pe un drum  ce porneşte de la 14Km distanţă de Ioannina marcat în mod deosebit de trecătoarea Vikos. Satul Vitsa are câteva case tradiţionale, una dintre cele mai vechi biserici ale zonei Ag.Nikolaos  şi cea mai accesibilă rută către planşeul trecătoarei. În apropiere se află satele Megalo Papingo  şi Mikro Papingo.Distanţa dintre ele este de 4Km iar numele reflectă dimensiunea lor. Ambele se află aşezate la poalele muntelui Gamila , masiv considerat inima parcului naţional. La est de Vitsa se află satele Kipi, Kapesovo şi Tsepelovo. Kipi se află în imediata apropere a unui mult fotografiat mănunchi de poduri din secolul 18-19-lea dintre care cel mai renumit est cel în formă de arc. La est de Kipi -Negathia cunoscut pt bazilica lui cu fresce, unul din cele mai bune exemplare ale stilului zagorian . Spre nord se află Capesovo care marchează începutul unei poteci ce cuprinde unele dintre cel mai sinoase calderimia ce se sfârşesc la Vrathero cel mai înalt şi pustiu în trecut sat al zonei care azi se bucură de o adevărată renaştere .

În regiunea Zagorohoria puteţi vedea arhontica -clădiri mari din piatră cu acoperişuri şi pereţi clădiţi din ardezie cenuşie din munţii înconjurărotri, uliţe pietruite şerpuitoare , poduri graţios arcuite, biserici cu interioare pictate calderimi –vechile poteci ale catârilor şi păduri  de fagi, castani şi pini. Defileul Vikos oferă cel mai frumos traseu din Grecia. Erodaţi de Voidomatis pereţii abrupţi de calcar au o înălţime de 914 m. Defileul străbate parcul naţional Vikos şi Aoos creat în 1973.

Pe lângă culoarea locală unică aici se pot savura şi preparate culinare delicioase.Plăcinte la tigaie cu brînză feta, mâncăruri gătite în abur, în tradiţionala gastra precum şi băutura locală ţicudia.